Adevărul? Eu exist.

            
            Adevărul.

            Întrebarea potrivită pentru el nu este “care?”. Înainte de toate întrebările pe care i le atribuim, primordial și de bun simț este să știm “ce?”. Ce este Adevărul?

            Adevărul reprezintă suma tuturor lucrurilor valabile și din păcate nu îl putem înțelege per total, pentru  că el este relativ și depinde de context. Pentru fiecare dintre noi, adevărul este altceva, raportat în context personal, pentru că realitatea mea nu este totuna cu realitatea altuia. De cele mai multe ori, societatea este inamicul adevărului. De ce? Pentru că realitatea este dură, de cele mai multe ori, și de aceea poate fi neacceptată sau neînțeleasă pentru a fi acceptată. Mai întâi de toate, mă avânt să scriu despre adevăr în acest articol, deoarece sunt în situația în care cred cu toată ființa în lucrurile pe care le iubesc și de care sunt îndrăgostită, iar neîntelegerea acestui adevăr mă invită să explic ce înseamnă din punctul meu de vedere și să îmi afirm cu tărie ideea că nu poți contesta realitatea, oricare ar fi ea.
            Să vorbim așadar, despre lucruri firești. Societatea s-a dezvoltat pe ideea de uniune între oameni, omul nu poate trăi fără a aparține de ea, motiv pentru care are tendința să renunțe la o parte din ceea ce este el ca individ. Și totuși, la finalul zilei, este important să fii conștient de identitatea ta! Dacă eu ma identific cu o anume realitate și reneg acest lucru din motive sociale care implică teama de a fi marginalizat, în continuare, viața mea nu ar mai fi a mea, pe simpla bază incontestabilă a adevărului. Putem să vorbim despre adevăr în diferite contexte și domenii, putem să îl abordăm din punct de vedere filosofic, psihologic, religios, moral, însă... însă: vom ajunge la aceeași concluzie simplă. Iar acea concluzie definește adevărul ca fiind starea dictată de toate simțurile existente în organismul uman, după urmatoarele exemple logice:
           

•   Dacă îmi e sete, am nevoie să mă hidratez! E un adevăr, dacă nu îl respect, mă dezhidratez.
•   Dacă îmi vine să vomit, nu am ce să fac decât să vomit! Pentru că oricum voi vomita, pe principiul că adevărul iese mereu la iveală.
•   Dacă tot ce mă liniștește pe mine în lumea asta este muzica, atunci voi cânta. Pentru că am nevoie de asta, simplu.
•   Dacă iubesc și conștientizez faptul că am nevoie de ea ca de aer, înseamnă că adevărul este atât de simplu pe cât ți-l redau eu, din punctul meu de vedere. Faptul că acesta este adevărul meu și nu al tău, înseamnă prin logica tacită că tu nu dispui de dreptul de a mi-l contesta în vreun fel, în concluzie, singurul lucru pe care îl poți face, dacă dorești să te implici, este doar să îl înțelegi și, prin urmare, să îl accepți.

            

              Nu. Nu există niciun fel de relativitate în categoria adevărului meu personal. Nu există păreri împărțite, nu există acord sau dezacord, nu există părere negativă sau pozitivă. EU EXIST, prin adevărul pe care îl dețin, prin urmare, nu îl pot schimba, pentru că în el mă regăsesc și în el stă viața mea. În fond, nu îl pot schimba doar din cauza unor reguli sau norme sociale limitate, și nici din cauza oamenilor. Oamenii își trăiesc viețile lor, nu pe a mea și nici eu pe a lor.            
             Din nou, motivul pentru care îmi permit să scriu despre Adevăr, este faptul că simt iubirea, o respir, am nevoie de ea și sunt conștientă că aceasta este realitatea clară, nerelativă. Și să fim realiști! Ce este mai adevărat, mai simplu și mai puternic decât iubirea?            Individual, adevărul este clar, și acesta este motivul pentru care Adevărul este relativ la nivel de societate. Dacă trăim în armonie cu el, ne ușurează zilele și ne permite orice. Pilda în tot acest adevăr este să nu îl eviți, să nu îl anulezi după credințele proprii și să nu te chinui degeaba să îl schimbi. Adevărul este mai normal decât normalitatea însăși!