Ce am învățat de la oameni

   

     

•           Nu mi se pare că oamenii ar avea valori comune cât interese pur individuale, redate ca valori colective și regăsite în tot ce ține de rațiune. 
•           Oamenii nu au principii comune, ci numai cunoștințe transmise în tradiții, folosite drept scuză pentru incapacitatea de a gândi mai presus de ei înșiși. 
•           Tot oamenii se folosesc de standarde, pentru a emite prejudecăți care să le țină de cald când au mințile goale și sufletele reci.
•           Pe oameni nu îi adună laolaltă vreo valoare morală, ei fac bine individual și rău în echipă.
•           Oamenii refuză dezbaterea deschisă când sunt invitați, dar își exprimă dezacordul când nu sunt întrebați.
•           Aceiași oameni își vând esența libertății pentru a putea urî în grup curajul iubirii.

România- țara tuturor discriminărilor

            La tv se vorbește mai peste tot despre legalizarea parteneriatului civil între persoanele de același sex. Dacă nu se începeau aceste discuții de câteva zile, nu eram capabilă să realizez ignoranța personajelor publice pe care le apreciam. Ei bine, rezonanța cu majoritatea gurilor care iau cuvântul îmi scade treptat, mă simt dezamăgită de acele puține personaje care obișnuiau să gândească în România și pentru România. Deși este o chestiune politică, nu știu ce aș putea să spun despre poziția personajelor politice. Remus Cernea e huiduit de toți pentru că se ocupă de chestiuni pe care politicienii veritabili nu dau doi bani și e cam singur pe drumul ăsta. Nu știu cine ar fi gata să îl susțină, riscând să piardă voturile majorității. Se pare că toată lumea joacă un joc al contradicțiilor, Antonescu fiind cel mai evident. Obiectul aflat la intersectarea certitudinii cu nedumerirea, în politică se numește populism. Dacă e să fim total obiectivi, putem vedea și de unde acest populism: de la intersectarea mai multor factori de factură tradiționalistă în primul rând, religioasă și mai nou psihologică, plus alte aberații născute în urma terorii generate de cucerirea planetei și popularea ei cu homosexuali. Ca să citez un contemporan plin de idei, “nu-i lăsați pe homosexuali să vină și să se înmulțească pe aici!”.

            Am să vorbesc despre drepturile homosexualilor ca despre drepturile omului, pentru că până la urmă este vorba despre oameni care cer egalitatea. Și nu am să vorbesc despre acești oameni ca despre o minoritate, pentru că mi se pare oarecum greșit acest termen de minoritate sexuală. Ceea ce m-a convins să urmăresc o dezbatere tv cu subiectul legalizării parteneriatului a fost Cristian Tudor Popescu care a intervenit telefonic în emisiune. L-am urmărit acum ceva timp vorbind despre un anume film cu tematică gay, în care protagoniste erau două femei. Fiind pasionat de filme, omul a vorbit foarte frumos despre acțiunea petrecută în poveste, dar și despre dragostea dintre cele două femei. Ca să îl aud în direct, susținând că sub nici o formă căsătoriile între persoanele de același sex nu ar trebui legalizate. Era vorba de parteneriate, dar în sfârșit, și-a spus cuvântul. Am observat că face parte din grupul oamenilor care n-au nimic cu persoanele gay, dar… au ceva cu persoanele gay. E un joc de contradicții. Adică nu îi discriminează, dar nu le-ar da drepturi. Sau cum să spunem altfel… “domne n-am nimic cu ei, dar să nu-i văd”. O dovadă că există întuneric și în mințile cele mai deschise ale României, Cristian Tudor Popescu afirmă că este de acord cu parteneriatul civil, dar nu și cu căsătoria și cu adopția. Vă rog să mă scuzați, dar eu nu cred în oameni “bine intenționați” ca exemplul de față, deși trebuie să recunosc că e un început și ăsta. Majoritatea României este fie împotriva, că este mai comod să trăiești în evul mediu, fie sunt indiferenți, asa cum dă domnul Popescu semne că ar fi. Mă întreb: există oare cineva în țara asta, destul de destupat încât să spună lucrurilor pe nume? Există cineva care să gândească relaxat dincolo de propria-i realitate? Și am aflat că există și se numește Bogdan Chirieac. Mi-am amintit că am mai avut o ocazie în care să rezonez profund cu acest om.

            În sfârșit, ideea e că nu reușesc să înțeleg forma aceasta de agresivitate a populației homofobe și e posibil să nici nu vreau să o înțeleg pentru că, astfel, m-aș oripila la gândul că trei sferturi din această țară este înapoiată din toate punctele de vedere. Mă înspăimântă până și gândul unei mulțimi de oameni proști, imaginea acestor ființe aruncând cu bucăți din puținul lor creier și comportându-se instinctiv, precum primatele când un animal străin le invadează teritoriul. Helloooo! Treziți-vă și lăsați jocurile, fiindcă este o treabă serioasă! Toți oamenii îmbătrânesc, toți mor, toți plătesc impozite, toți iubesc, toți își doresc, toți au aceleași drepturi atât la viață cât și la a-și trăi-o. Găsesc mai peste tot injurii la adresa homosexualilor, foarte multă violență din partea capetelor de care spuneam mai sus că își risipesc bucățile de creier. Îi văd ca pe niște zombie, de aceea am creat imaginea asta. Sunt acel gen de adunătură care consideră că dețin adevărul suprem și în general sunt creștini, ba mai mult, se consideră morali, ceea ce mi se pare greșit. Dacă tot tindem să dăm de înțeles că morala e totuna cu morala creștină, atunci eu zic să mai adăugăm niște denumiri, poate și criminalii au morală. Apărători ai moralității care aruncă cu pietre, fac pe legionarii, vorbesc ca la mahala, fac amenintări… unde se termină creștinismul și unde începe barbarismul?

Problemele lor legate de gay le știm cu toții, sunt mai ales legate de cupluri formate din bărbați Primul argument al oricărui credincios care se respectă: “Dumnezeu a dat pe pământ femeia și bărbatul, să se înmulțească; doi bărbați cum se înmulțesc?”. Da… Și lor le-a dat un bonus pentru cât de creștini sunt: Motivul labei când văd lesbiene. În continuare, problema se leagă în mod evident de principiul familiei. “Nu pot forma o familie două persoane de același sex.” (familie însemnând părinți și copii). Ba da, pot, își legalizează căsnicia, și adoptă copii sau fac înseminare. Vă amintiți de copiii ăia părăsiți în spitale, de către creștini super normali? La ăia să vă gândiți când vă mai finanțează Becali câte o biserică. Din nou, se ridică problema “Cât de marginalizat și traumatizat o să fie un copil crescut de gay!!”… serios?? Asta sună a amenințare din start, pentru că eu când voi avea un copil îl voi crește cu iubire și îl voi învăța toate valorile morale pe care trebuie să le cunoască, însă vom avea o problemă în momentul în care copilul meu va ieși pe stradă și cineva îi va dărâma fundația bună. De fapt, cred că am avea o problemă mai mare decât intoleranța față de gay… Ei bine, dacă argumentele distrug ceea ce susține un creștin, nu vă faceți griji, acesta va lansa o nouă teorie la adresa homosexualilor. “E scârbos!”… Ce anume? Aaa, zici de partea în care două persoane intrețin relații intime? Da, nici eu nu aș vrea să te văd pe tine cum… bleah. Prin urmare, cui ii pasa?...

            Nu mai continui. Am să închei prin a vă informa, pe cei care nu aveți habar și aruncați cu jigniri… Oamenii se căsătoresc pentru că se iubesc, în general. Acele “lucruri scârboase” le pot face și necăsătoriți. La urma urmei, dacă homosexualitatea ar fi fost vreo boală psihică, nu am mai fi fost în stare să cerem dreptul întemeierii unei familii, care se construiește pe bază de dragoste și nu de devianță.