Un fel de a spune...

                  

          Toată copilăria mea am fost împotriva a orice. M-am considerat mereu o fiinţă inteligentă, cu usoare tendinţe de superioritate. Şi totuşi, nu am nicio inteligenţă superioara nimănui. Sunt doar o fire complexă care nu bea apă. Da, am într-adevăr o problemă cu setea pe ambele planuri. La propriu, nu beau cei doi litri de apă pe zi, dar sunt nopţi în care beau litri întregi de apă. La figurat, sunt superficială. Pot, dar nu vreau, iar atunci când vreau, vreau totul. Şi ce mă amuză cel mai tare este ca unii ar spune "treci dracului la muncă, ce pierzi vremea?", iar alţii ar considera faptul... o artă:). E amuzant cum totul este relativ, cum oamenii privesc cu alţi ochi, cum "bine" pentru unii înseamnă "bine personal", iar pentru alţii înseamnă "bine colectiv" sau "bine pentru altul". Dacă ajungi sa te consideri superior, nu e bine, în ideea că e compulsiv. Dar e bine să te ridici deasupra tuturor, pe un bloc, să îi observi. Sunt patetici? Sunt mici? Sunt frumosi? Te-ai juca cu ei? E în acelaşi timp amuzant egoismul oamenilor, de altfel, şi el relativ. Să fim conştienţi: suntem cu toţii egoişti. Nu e nimic de condamnat, doar avem raţiune şi, cel mai important, sentimente, care ne fac sa fim egoişti. Aţi observat ce diferenţe majore există între noi? Şi cand zic "noi", încercaţi să ieşiţi din perimetrul România, extindeţi, extindeţi... America conduce lumea, cu ajutorul noii ordini mondiale sau nu, pentru că nu ştim exact; Europa este un mozaic de cultură, un continent numai bun de colindat. Asia este primul continent al lumii, deci au o bogată cultură în spate. Australia, nu ştiu de ce este asa departe; ar fi trebuit localizată între Europa si America: e mică, drăguţă, creştină şi vorbeşte engleză :D. Africa este un continent de mari bogăţii şi neagră mizerie, cum spune titlul unei cărţi. Cu siguranţă, dacă bogăţiile noastre materiale ar fi înlocuite cu cele spirituale, am vedea în alte culori lumea, nu credeţi? Revenind la ţara noastră, noi românii ne considerăm oropsiţi de soartă. Îmi pare rau, dar mă amuz din nou. Nu ne interesează ce se întampla în afară, decât dacă ni se dă ceva gratis. Noi suntem cei mai valoroşi, dar sportul naţional este datul cu părerea. Noi suntem cei mai loviţi şi cei mai neajutoraţi, dar dacă e de firma, e perfect. Avem cele doua cuvinte care nu se mai găsesc în alte limbi: dor şi jale. Sunt din folclorul îndepărtat, nu mă iau de ele, dar măcar nu vă mai lăudaţi cu ele în prezent. Avem Guvern, asta e partea care îmi place cel mai tare :D Avem Guvern aşa de mult cum avem Legea Presei. Viitorul văzut de români în comunism ca pe veşnica portocală adusă din afară, acum îl avem ca uniformă de guvern adusă de marinar :D Măcar avem uniformă... Suntem dependenţi de promisiuni, de propagandă, de telenovele, de scandal şi de dramă. Văd tot mai mulţi tineri idioţi pe stradă, şi eu sunt unul din ei. Şi tu eşti unul din ei, ştii de ce? Pentru simplu fapt că poţi face mai mult, dar eşti indiferent faţă de tine.
          Când eram mică şi nu înţelegeam de ce unii oameni sunt răi, mi se explica în felul urmator: "când te faci mare o să înţelegi". Ce? E ceva de înteles în faptul că furi sau că îţi bati joc de altul doar ca tu să te simţi mai bine? E ceva de înţeles în faptul că te-ai obişnuit cu criminalii, îi laşi liberi şi începi să judeci homosexualii şi să îi pui pe acelaşi plan? Sunt o persoană tolerantă, de aceea sunt frustrată. Suntem toleranţi, nu? Trebuie sa fim. La ce va gandiţi cand pronunţaţi cuvântul "a tolera"? V-aţi dat seama până acum că tot ce tolerăm în ţara asta e prostia şi indiferenţa? Tolerăm discriminarea. Îi lăsăm să ne calce în picioare pe aşa numiţii conducători, care permit ca proştii să moară prin scări de bloc din cauza "ierburilor etnobotanice". Pe mine dacă m-ar întreba cineva dacă sunt de acord cu legalizarea drogurilor uşoare aş răspunde DA. Asta pentru că mi se pare penibil cum substanţele legale, care fac tot mai multe victime, sunt în ţara asta de preferat drogului usor. Noi nu ştim ce înseamnă libertatea, deşi am trecut prin comunism. Suntem un popor de influenţaţi. Noi luăm de acolo şi de acolo şi de acolo... şi realizăm un nimic. La noi competiţia se tine stransă pe "cine e mai vulgar" sau pe "cine e mai idiot". Daca ar fi existat Caragiale acum, nu s-ar fi plictisit deloc.
          Este primul meu articol din Protest, şi am putut cu greu să ţin ideile în ierarhie, drept pentru care aceasta este o mixtura a nemulţumirilor mele, în care ştiu sigur ca va oglindiţi şi voi. Aş vrea sa revin la ceva primordial pentru toţi, poate ne face sa gândim mai departe de noi şi să observam că alţii o duc chiar mai rau. Este un adevăr general valabil. Să aveţi o vizionare plăcută şi o deschidere cât mai amplă a ochilor:) http://www.youtube.com/watch?v=3v7ZQUzr0yo